Clarificări privind unele afirmații posibil înșelătoare cu privire la cauzele deceselor înregistrate în timpul pandemiei de COVID-19

 

Pe fondul creșterii numărului de persoane infectate cu virusul Sars-CoV-2, în spațiul public online, inclusiv cel din România, au circulat mai multe articole potrivit cărora cele mai multe decese atribuite COVID-19 ar fi, de fapt, cauzate de alte afecțiuni/ “comorbidăți”, minimizându-se, astfel, severitatea consecințelor infectării cu virusul Sars-CoV-2, respectiv severitatea pandemiei. Astfel de afirmații au fost deja rectificate sau combătute de către comunitatea științifică/ comunitatea internațională de fact-checkers.

Iată câteva precizări în acest sens.  

Comorbiditățile sunt afecțiuni medicale asociate care cresc riscul de evoluție severă în cazul infecției cu virusul Sars-CoV-2, reducând șansele de supraviețuire (de cele mai multe ori, în acest context, este vorba despre boli cronice cunoscute). Aceasta nu înseamnă, însă, că aceste comorbidități sunt cauza care determină decesul pacientului. Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a publicat o listă a comorbidităților considerate factori de risc în cazul infecției cu SARS-CoV-2. Pentru ca un deces să fie atribuit COVID-19, evenimentele clinice observate de către medici trebuie să coincidă cu parcursul specific al bolii. Cu alte cuvinte, pentru a concluziona că un deces este determinat de COVID-19, trebuie să avem argumente clinice (semne și simptome) și paraclinice (analize de laborator, investigații imagistice, etc.) care să fie compatibile cu această afecțiune și să nu fie identificată o altă cauză posibilă a decesului (ex. o afecțiune malignă, traumă, etc.).  

Pentru o acuratețe și mai mare a atribuirii deceselor, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un Ghid standardizat cu ajutorul căruia medicii pot determina dacă un deces a fost sau nu cauzat de COVID-19. Acest ghid este implementat la nivel global, astfel încât diferențele în ceea ce privește metodologia de raportare să fie minime.       

De multe ori, astfel de afirmații posibil înșelătoare au la bază ideea că evoluția nefavorabilă și decesele survin în contextul unei vârste înaintate și în prezența comorbidităților, această teorie bazându-se pe faptul că, în cazul unor astfel de pacienți, răspunsul imun poate fi mai puțin eficient și unele dintre organe nu funcționează la capacitate maximă; însă studiile recente au arătat că persoane tinere, anterior sănătoase, au necesitat oxigenoterapie și suport ventilator, până în prezent necunoscându-se un motiv clar pentru care se întâmplă acest lucru. Una dintre teoriile explicative ia în considerare faptul că o încărcătură virală mică permite sistemului imun să producă anticorpi, indiferent dacă persoana este simptomatică sau nu, și că, atunci când organismul se confruntă cu o încărcătură virală mare într-un timp scurt, sistemul imun este suprasolicitat și este declanșată așa zisa “cascadă a citokinelor”, cascadă care are drept consecință lezarea mai multor organe și sisteme.

Nu doar mortalitatea (decesele atribuite infecției cu SARS-CoV-2) ar trebui luată în considerare atunci când vorbim despre COVID-19, ci și consecințele pe termen lung cu care se confruntă pacienții care nu decedează (morbiditatea). Deși sunt considerate vindecate, unele dintre persoanele care s-au confruntat cu această boală au în continuare simptome severe și disfuncții ale diverselor organe, în urma infecției cu SARS-CoV-2. În majoritatea cazurilor, acuzele raportate după vindecarea bolii sunt fatigabilitate (oboseală) și dispnee (dificultăți de respirație); alți pacienți au descris dureri articulare sau durere toracică. În plus față de aceste acuze generale, în cazul anumitor pacienți, au fost raportate disfuncții persistente ale unor organe chiar și după vindecarea infecției. Aceste date sugerează că, deși este încă devreme pentru a ne pronunța definitiv în timpul derulării pandemiei COVID-19, este posibil ca un număr mare de persoane să aibă sechele pe termen lung după infectarea cu virusul SARS-CoV-2.

Un alt argument îl reprezintă faptul că numărul deceselor totale înregistrate în perioada pandemiei este mai mare comparativ cu aceleași luni ale anilor precedenți. Această diferență este vizibilă mai ales în țările cu o mortalitate ridicată, precum SUA. CDC a raportat un număr de decese cu aproximativ 200.000 mai mare față de media anilor precedenți, distribuite proporțional în toate grupele de vârstă. La data publicării acestui material, în țara noastră 14.636 de oameni au murit din cauza COVID-19, rata mortalității în România situându-se în jurul cifrei de 2%.

Citește mai mult: